Eu nu cred în varianta românească “am început de la 20 de dolari şi am ajuns la milioane”. Efectiv nu pot crede!

Eu am învăţat că doar băieţii care au de la tata şi de la mama reuşesc. Mai există categoria de “reuşitori” fără caracter, care dau din coate şi fac orice căcat pentru ei. Ultima categorie e a băieţilor cu bun simţ, care au o meserie bănoasă. Deci au şi ei mii de euro pe an, dar nu milioane!

Oare ce faci când ai idei geniale, dar nu ai bani să le pui în practică? Eu nu am găsit soluţia!

L-am găsit supărat pentru că nu l-am mai căutat de mult. Era acasă. Nici nu a vrut să-mi răspundă! Am insitat!

Vizy blog: Bre, de ce ies comuniştii în Moldova!

Nea Achim: Pentru că moldovenii îi invidiază pe români şi nu vor să fie ca ei!

I-am promis că mai trecem. Altfel îşi va pierde antrenamentul!

Cu cât trec anii, cu atât devenim mai inumani, mai animalici. Metamorfoza asta în fiare mă înspăimântă.

Ştiu că practicile sexuale “libertine” nu sunt de astăzi, de ieri, ci din vremuri străvechi. Ceea ce nu exista atunci era anormalitatea prezentată ca  normalitate. În trecut nu erai condamndat dacă nu practicai un anume tip sexual! Parcă “picanteriile” aveau perdea şi omul mai aveam si bun simţ, nu doar “open mind”. Acum sexul te promovează!

Într-un club din Centrul Vechi al Capitalei, în ziua de miercuri se încinge o petrecere cu accente sexuale, dedicată doamnelor, domnişoarelor, cu sau fără bani, frumoase sau urâte, grase sau slabe. Acolo este seara de streapteas. Bărbaţi muşchiuloşi se dezbracă şi încing dansuri lascive şi greţoase în faţa frustratelor. După show, femeile se deslănţuie şi le fac muşchiuloşilor un blow job disperat! Pe rând stau la coada fericirii şi ţipă pentru ca unul dintre dansatori să treacă cu organul şi pe la ele! Eu cred că importăm mizerii peste mizerii de la nişte americani spălaţi pe creier! Astfel de locuri sunt ca un puroi peste un popor dezorientat cum este cel al nostru!

Mai există clubul de swingeri, tot în Capitală, unde cupluri distorsionate spiritual, îşi schimbă partenerii “constrânşi” de  aşa zisa normalitate!

Nu vreau să scriu mai mult pentru că nu-mi găsesc cuvintele. Nu sunt un pudic, nu am fost un cuminte, dar sunt jenat de evoluţia lucrurilor!

Cred doar că oamenii devin roboţi lipsiţi de suflet, iar sexualitatea a devenit specticemia (de)generaţiei! O să murim!

“În anii ’50 copiii satelor au fost legaţi de cruci şi torturaţi!

Mi se pare incredibilă imaginea!

Citat

Filed Under CITAT | Leave a Comment

“Un popor nu trãieşte numai cu pâine şi cu salam cu sau farã soia, ci şi cu demnitate şi onoare în lume”, Ion Gavrilã Ogoranu

Plătesc lunar 50 de Ron pe abonamentul RATB şi ei îşi bat joc de mine în ultimul hal. Plătesc cu inima deschisă aceşti bani pentru servicii de calitate şi respect. Ce primesc în schimb? Umilinţă, jeg şi mers pe jos.

Eu sunt unul dintre ghinioniştii care sunt forţaţi de împrejurări să meargă cu tramvaiul 5. Am mai scris aici pe blog, cred, despre caruselul morţii!

Mergi cu acest tramvai şi rişti să zbori de pe şine, fără să-i pese cuiva că tu ai plătit nişte bani, lunar, pentru îmbunătăţirea serviciilor.

De curând au decis  să întrerupă tramvaiul pentru două zile. Au băgat o maşină care să înlocuiască caruselul: 605. Maşina asta a dus “pepeni la piaţă” timp de 2 zile. Nu te puteai sui. Era ca în comunism. Oamenii se împingeau cu urlete unii în alţii. Stăteau agăţaţi de uşile autobuzului, dornici să nu întârzie la muncă. Frica unei disponibilizări i-a transformat în fiare.

După două zile au rebăgat în circulaţi tramvaiul. Doar că nu au anunţat că acesta nu mai circulă pe acelaşi traseu. Aşa că la pod Băneasa, la magazinul Elvila, vatmanul a urlat soldăţeşte: “ACESTA E CAPĂTUL! JOS TOATĂ LUMEA“.

Zeci de oameni au plecat capul şi au pornit pe jos până la aeroportul Băneasa, vechiul capăt al tramvaiului. Între timp, şoc! 605 circula şi el! Dar gol! Lumea nu ştia că mai funcţionează!

Voi chiar ne credeţi proşti?

Daca vreţi să vedeţi poze mai vechi făcute de mine intraţi pe fotovizy.blogspot.com

Sunt poze din Praga, Roma…România!

Cred că toată lumea are păţanii neplăcute cu supermaketurile din România. Nu de puţine ori m-am simţit forţat să cumpăr anumite produse deşi nu-mi doream. Cum vine asta? Simplu!

Ultima oară mă aflam într-un supermarket din Floreasca şi m-am decis să cumpăr o cutie de creveţi pentru că preţul era mega atrăgător: 12 lei/cutie. M-am uitat atent, am studiat eticheta, am studiat preţul şi am cumpărat. La casă observ că preţul de la raft nu era cel real. Costa 20 lei. Nu este o diferenţă enormă, dar nu îmi place să fiu minit. E un sentiment oribil. Cer returnarea produsului, iar casieriţa mă îndrumă către informaţii.

Merg la informaţii, explic ce mi s-a întâmplat şi aştept să sosească un nene de la raionul cu pricina. După parlamentări calme, nenea soseşte cu preţul. Era cel real, dar nu cel afişat la raft. Ce a făcut tipul. S-a prins că e o problemă, a luat creveţii şi i-a scanat repede în magazin şi a venit cu eticheta ce afişa preţul real. I-am explicat că nu sunt tâmpit şi că nu e cazul să mă mintă. Se bâlbâia şi dădea emoţionat din mâini.

Rezultatul: am plătit 20 ron pe un produs pentru care nu eram dispus să plătesc atâta!

Şi nu e prima oară când mă confrunt cu astfel de situaţii.

Sfat: când vi se pare preţul prea mic, trageţi o poză etichetei de la raft. După, sigur o să vi se returneze diferenţa de bani! Doar ai dovada!

Ceasul sună. E dimineaţa. Te dai jos din pat grăbit şi adormit. În baie, apa rece îţi inundă faţa. Scapi de hainele moi de casă şi sari în blugii scorţoşi sau în costumul corporatist. Arunci ceva haleală pe sub nas şi îmbraci grăbit paltonul. E frig. Eşti atent să nu uiţi telefonul mobil, cheile de la maşină şi contractele. În maşină râzi la glumele ofilite ale unor realizatori de radio sau asculţi muzica preferată. Cunoşti drumul aşa că nu priveşti decât în faţă, prin parbrizul semiaburit.

Ajungi în clădirea tip acvariu şi te aşezi la birou. Îţi deschizi computerul, citeşti mailurile, deschizi un document important şi mergi să-ţi savurezi cafeaua alături de colegi. Râzi, discuţi, te aprinzi şi te întorci la muncă. Orele trec cu demenţă. Mai citeşti un banc, mai bagi o gură de cafea, dar în majoritatea timpului tastezi frenetic. Completezi tabele şi faci rapoarte.

La prânzi haleşti de la nu ştiu ce cantină sau firmă de catering.

Ora şase îţi readuce liniştea pe chip. Pleci de la muncă. Mergi la sală, ori la o bere cu prietenii, vezi un film sau doar fugi să zagi apatic pe o canapea relaxantă. Haleşti ceva gătit în casă sau dai fuga la un fast food din zona casei.

Seara, faci un duş şi te bagi la somn.

Ai uitat ceva? DA! Ai uitat să-ţi mângâi iubita, iubitul sau copilul. Toţi merită o mângâiere, o îmbrăţişare. Nu uita să trăieşti şi să iubeşti adevărat. Dacă accepţi, dragostea o să-ţi fie furată!

PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.; boală care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia. 

Paranoia a devenit un soi de boală a secolului. Oamenii suferă de paranoia, dar nu-şi dau seama şi nu se pot trata. Este un fel de scamă pe care o poartă în permanenţă pe căciulă. Paranoia se ia de la unul la altul, ca o boală venerică.

Este boala ce se lipeşte de falşii învingători.

Este boala vedetelor, este boala oamenilor de succes. Este incredibil cum mediatizarea te îmbolnăveşte de paranoia. Este incredibil cum portofelul care duduie de marafeţi te îmbolnăveşte de paranoia. Este incredibil cum lispa de Dumnezeu, te îmbolnăveşte iremediabil de acceaşi paranoie.

Paranoia împute media, paranoia împute arta, paranoia împute politicul.

Roboţii cu succes şi maşini fiţoase sunt bolnavii secolului. Sunt produsul mizer al unui sistem dur.

Săracii suferă şi ei de paranoia. Dar, fiind în permanenţă umiliţi, ei nu au dezvoltat decât o parte mică a bolii: mania persecuţiei.

Tot ce vezi la televizor este rezultatul unor oameni paranoici…