Serenadele de la Marea Neagră!

Filed Under FUN, INVENTATE | 1 Comment

*Serial de vară…Am văzut că se poartă!

Revin cu forţe proaspete pe vizy.ro si cu lucruri noi. O serie de investigaţii vizitiene. Sunt articole muncite. Ore întregi de filaj! Interviuri cu autoritati. So…primul articol din seria INVESTIGAŢII: SERENADELE DE LA MAREA NEAGRĂ

1 iulie 2011. Marea Mahmureală, aaaa pardon, Marea Neagră.  Eu stau îmbrăcat ca un tâmpit in haine negre. Aşa am văzut în filme că se poartă ca să te camuflezi. Sunt dat pe faţă cu crema de pantofi. Cineva trece şi îmi dă bani şi juma de ştiulete de porumb fiert. Mă confundă cu un cerşetor. “MMM, asta e de bine”, îmi zic stând cu mâna la bărbie în poziţie de Gânditorul. Stau la pândă. Am auzit că vara serenadele îşi fac apariţia pe litoralul Mării Negre şi deranjează turistul.

Ora 12:00. Sunt transpirat rău de tot. Stau de 2 ore deja sub soarele arzător. Apele îmi curg şiroaie pe frunte, pe sub cagulă. ” Ce ar intra acum o vafă!”, îmi zic privind spre o tonetă cu sucuri şi îngheţată. “SALVATORUL NU RENUNŢĂ”, este deviza după care am rămas la post.

Ora 13:00. Sunt aproape leşinat. Stau cu capul pe un coş de gunoi. Cred că nimeni nu mă observă. Un pescăruş se cacă pe nasul meu. Acum sunt şi mai camuflat.

Ora 14:00. Văd o bandă de suspecţi. Halesc shaorma şi sorb dintr-o cutie de Golden Brau. Eu cred că ei sunt serenadele.

Ora 15:00. Unul din bandă ma observă. Eu mă ascund după un chioşc.

ora 21:00. Încă nu-mi simt faţa. Abia m-am trezit după pumnul luat de la tipul din gaşca suspectă! Aşa am aflat că serenedele sunt cântece domnle, nu infractori!

Serialul continuă. Data viitoare vă povestesc cum am alergat dupa extratereştrii prin Costineşti!

Nea Achim vorbeşte despre pensionari

Filed Under INVENTATE | 1 Comment

M-am văzut cu Nea Achim seara, undeva pe la ora 22:00. Era şucărit şi plin de spume. Are un văr la Caracal, care a fost în armată. Acum e recalculat şi el.

Nea Achim: Cum e posibil domne să îi recalculeze pensia şi  ălora din armată. Foşti colonei, generali…Incredibil.

Vizy: Guvernul a uitat că ăia ştiu să tragă cu puşca!?

Nea Achim: Nu mai trag acum, le tremură mâna.Trag vânturi, atât!!! Nu mai suntem un popor periculos!

Da are dreptate. Ne cam tremură mâna, curul. Toate de frică!

Primul răspuns din 2011 a lui Nea Achim!

Filed Under INVENTATE | 1 Comment

Am făcut un platou rece, am luat o sticlă de vin din dulap şi am pornit grăbit spre locuinţa marelui Nea Achim, pensionar calculat şi pararecalculat!

L-am găsit tolănit pe canapeaua luată în 1978, în rate! Se uita la reluarile de la revelion!

Vizy: Să trăieşti bre, la mulţi ani! De ce cumpără oamenii atâta mâncare de sărbători?

Nea Achim: Ca să aibă ce arunca pe fereastră!

Are dreptate! Are mare dreptate!  Hai, ne auzim cu bătrânul şi lunea viitoare! Vă pup!

Răspunsurile lui Nea Achim

Filed Under INVENTATE | 1 Comment

Îngândurat şi fără chef de viaţă (frigul şi diversele păţanii m-au făcut să fiu aşa) am pornit spre Bucur Obor. Acolo am dat, spre norocul meu, de Nea Achim. Era vesel şi cu chef de cumpărături. Un cartof, o ţelină, un borcan de murături…

Vizy blog: Bre, să trăieşti. De ce nu le mai lasă statul pe mame să stea 2 ani acasă?

Nea Achim: Păi nu e era vitezei? Nu mai e timp, bre tataie!

Da cred că are dreptate. Îi fur un castravete murat şi fug spre primul mijloc de transport în comun!

Răspunsurile lui Nea Achim

Filed Under INVENTATE | 1 Comment

L-am găsit supărat pentru că nu l-am mai căutat de mult. Era acasă. Nici nu a vrut să-mi răspundă! Am insitat!

Vizy blog: Bre, de ce ies comuniştii în Moldova!

Nea Achim: Pentru că moldovenii îi invidiază pe români şi nu vor să fie ca ei!

I-am promis că mai trecem. Altfel îşi va pierde antrenamentul!

Răspunsurile lui Nea Achim!

Filed Under INVENTATE | 1 Comment

Pensionarul nostru se află în faţa blocului. Repară o Dacie cu un vecin. Este murdar de vaselină.

Vizy blog: Bre, de ce e aşa cald în noiembrie?

Nea Achim: Bre, pentru că are Dumnezeu milă de cei care nu-şi pot plăti căldura…

Nu mai comentez nimic, sincer!

Prompteriţa

Filed Under INVENTATE | Leave a Comment

Episodul 2

Din cana colorată ies aburi subţiri ca mijlocul Lalei. Nu a avut parte de un orgasm bănos aseară, aşa că îşi bea zeama amară şi neagră în apartament. După ce soarbe două-trei înghiţituri, îşi dă jos neglijeul negru şi intră la duş, unde îşi revigorează muşchii încă amorţiţi de somn.

Mini îşi mănâncă croasantul cu unt şi îşi bea ceaiul de fructe cumpărat de la Cărtureşti. Are energie. Pleoapele nu-i stau lipite mai mult de câteva ore. Efectiv nu poate să doarmă! Astăzi are o întălnire importantă şi pentru asta s-a programat la propriul ei salon. Până la ora 10, fetele vor roi în jurul ei, ca zânele pe lângă Cenuşăreasa, o Cenuşăreasă modernă , sexy şi bogată. Din geanta colorată, cu pătrăţele verzi şi roşii din piele de calitate, se aude o melodie de club.Mini scoate relaxată telefonul. Faţa îi este inundată de un zâmbet ştrengăresc.

- Bună pui, sigur că m-am trezit. Dulcicule, astăzi ne vedem la prânz? Da? BĂĂĂĂĂ, CE SURPRIZĂ AI PENTRU MINE????

Vocea de la capătul celălalt al reţelei mobile nu îi răspunde. Îi închide brusc telefonul. Mini tremură de emoţii. Adoră să primească cadouri. Lasă croasantul pe marginea farfuriei de proţelan şi fuge la garaj!

Sonia îşi caută pe internet un salon unde să-şi facă programare. Stă cu laptopul în pat. De mică a fost fascinată de trusa de machiaj. Fura rimelul de la mama ei şi se ascundea în baia ingustă din spatele curţii. Acolo îşi mânjea genele ore întregi.

S-a hotărât: va suna la un salon de fiţe din Dorobanţi. Vrea să se programeze pe la 10 jumătate. La 12 trebuie să se ducă la restaurantul Uranius, un loc de fiţe de pe Eminescu. Acolo se vede cu un deputat. Vor petrece weekendul la Roma.

va urma…vinerea viitoare!

Viaţă de taximetrist!

Filed Under INVENTATE | Leave a Comment

Episodul 12

Hai noroace. Vă pupă Cleo. Sunt supărat băi fraţilor. Mi-a plecat nevasta în delegaţie. Stă o săptămână. E un balamuc în casă, ceva de speriat. Haleală nu am. Şosete canci. E gravă situaţia.Au trecut doar 3 zile. Parcă nu-s în apele mele când nu e acasă. Ieri am căutat mătura jumătate de oră şi vreo 45 de minute punga cu cartofi. Nu ştiu nimic prin bucătăria aia. E mândreţea mea de fomeie.

Când nu e acasă parcă nu am chef nici să ies pe stradă cu taxiul. Nu am chef să mă uit la meci. Nu am chef să beau bere. Nimic.

E plecată prin Vâlcea. Lucrează la o companie care face paltoane. Lucrează pe vânzări şi nah, trebuie să meargă prin ţară uneori ca să semneze contracte cu magazine. Distribuire.

Am şi eu de la ea de la companie un palton negru, frumos foc. E de lână! Abia aştept să vie iarna.

Băi fraţilor, vă îmbrăţişez şi sper ca atunci când vine soţia şi găteşte ceva comestibil să am energie mai multă. O să vă povestesc despre unu cu un porc care a venit să-l duc în Amzei!

O zi faină şi să vă sărutaţi soţiile băi mocofanilor!

Vă îmbrăţişează Cleo!

Caşcavar, poliţist comunitar!

Filed Under INVENTATE, Uncategorized | Leave a Comment

Episodul 2

Dreeepţi! Comanda la miiineeee!!! Ce doriţi? Un vin, o cafeluţă? Avem şi ceaiul casei….aaaaaaaaa, pardon. Astea sunt amintiri de pe vremea când lucram ospătar pe litoral, la Venus!

Măi cetăţeanule cititor model, dacă ai fost cuminte, Caşcavar îţi va povesti astăzi cum a anihilat o bandă adezivă, pardon infracţională! Adică o bandă de beţivi din Cişmigiu. Anihilarea a avut loc prin metoda: saltul bibilici africane.

Mă aflam, în data de 24.07.2010, în parc, respectiv Cişmigiu. Mă aflam pe urmele unei spărgătoare de găşti, semnalmente: 60 de ani, păr mov, fustă anii ’70, căţel marca ” pechinez roşcovan timid”. Mai mulţi bătrâni din sector s-au plâns că doamna nu mai rezista la petrecerile date de ei în părculeţ şi că după doar câteva ore pleca acasă sub pretextul de pipilică şi serial.

Când încercam să dau de doamna infractoare ( îi zic doamnă că am descoperit că îmi fusese profesoară de geografie în gimnaziu)  aud sunet de restaurant: CLING , urmat de celebrul:  HAI NOROC!

Îmi zic “de unde băi Caşcavar, restaurant pe aleea asta din Cișmigiu?”

Am pornit după sunet. Mă aflam cuibărit la pieptul…aaaaaaa…pardon, în tufele din preajma infractorilor. Sunetul şi vuietul găinarilor se înteţea. Am simţit miros de bere Noroc. Recunosc mirosul de la o poştă. Este singura bere pe care tata şi-o poate permite din pensia de mizerie.

Văd deja mai mulţi bărbaţi care stau în picioare. Doi stau jos pe nişte scaune.

ESTE CLAR! Cei doi fac hărţile cu locurile pe care vor să le bombardeze. M-am apropiat tiptil, am stat cât mai aproape de infractor. Şi brusc dintr-o dată cu un sunet piţigăiat de bibilică şi un salt african, peste tufiş, am trântit unul dintre infractori la pâmânt:

- Culcat , poliţia comunitară! NU MIŞCĂ NIMENI!

- Băi, pocnitule. Tu eşti mai dus cu pluta decât noi. Hai la o tablă, la un şah şi taci din gură. Ianculeeeeee, dă mă un pahar pentru băiat.

Erau şahiştii din Cişmigiu. De atunci joc des cu ei, ori table ori şah! Mai băgăm şi un Şeptic. ASTA CÂND AM TIMP!

Data viitoare o să vă povestesc cum am anihilat un viol prin metoda palma grizzly, sana şi bana!

Infractorii nu-mi rezistă/ Caşcavar primeşte mită/

La şahişti eu beau cam mult/ Eu sunt poliţist, nu-s cult/

Sar ca bibilica aficană/ Mă împiedic de castană!

DREEEPŢI! Glumeam băi cetăţenilor cititori, liber bă şi la alte articole!

Coafeza cu respect!

Filed Under INVENTATE | 2 Comments

Episodul 2

Salonul este gol. Clientele probabil încă se foiesc în paturi călduroase. Doar femeia de serviciu face curat cu seriozitate militară. Cremele sunt aşezate la locul lor, foarfecele la fel. Bucătăria, sanctuarul bârfei, se animează treptat cu angajatele abulice de somn . Acolo am găsit-o pe Jenny. Poartă un compleu bleumarin şi pantofi mov. Are o curea neagră ce-i striveşte mijlocul.

- Neaţa madamelor şi neaţa băi duplicitarilor, porcilor, adică, neaţa băh bărbaţilor. Sunt Jenny, coafeza cu ştate vechi. Simţiţi mirosul din cana mea de cafea? E genială cafeaua asta. Am primit-o de la o poliţistă.

Tipa avea undeva pe la 30 de ani. Venea de două ori pe lună la salon. Avea programare la toate fetele. Epilare, masaj, manichiură, pedichiură, tuns, coafat…Era mare fiţoasă. Purta fuste scurte din piele asortate cu sacouri colorate. Avea cizme cu toc sau pantofi decupaţi în faţă prin care se zăreau unghiile îngrijite şi date cu ojă albastră. Era mereu încruntată, dar pusă pe glume, pe caterincă. Lăsa şpagă mare de tot, ne îndoia portofelele. (Jenny râde cu poftă timp de câteva secunde.Soarbe din cafea)

Se şi mirau fetele de unde are bani. Cum sunt mai zăpăcită aşa, am tras poliţia română de limbă. I-am zis că vreau şi eu să fac banii ei şi am râs….Deci, fraţilor, când a început să-mi zică şoptit două dintre măgăriile care îi băgaseră în cont aproape 200.000 de euro, m-am îngălbenit şi am schimbat vorba. Nu vroiam să fiu complice la ilegalităţile ei.

Jenny rămâne pe gânduri. Priveşte în gol, pe sub ochelari. După câteva momente îşi îndeasă mâna în geanta de piele neagră ca abanosul şi scoate un ruj, roşu aprins. După ce se aranjează, trage puternic aer în piept. Ochii îi sunt injectaţi de povestea ce o macină. Carnea îi tremură pe faţa palidă, tencuită cu mult fard de proastă calitate.

- Acum e în puşcărie pentru mită, normal. Se pare că a închis ochii la nişte vânzări de copii şi normal la trafic cu ţigări şi cafea. Din cauza asta ne aducea nouă cafea. Stă 7 ani…pe puţin. Mă întrebau fetele dacă să mergem să o vizităm. Le-am răspuns că sunt nebune la cap, mergem aşa pentru orice târâtură.

După ce mai respiră, se ridică şi se duce la chiuvetă. Bagă palma sub jetul rece de apă şi cu o mişcare moale, dar sigură îşi toarnă apa pe faţa încruntată. După ce se revigorează, se aşează pe scaunul ei preferat.

- Bun, de ce v-am povestit asta…se termină cafeaua asta şi am nevoie de un pachet nou, se cheamă, staţi să mă uit…aşa, Nikrolcaffe! Aştept un mail dacă ştiţi ceva de cafeaua asta sau nah, puteţi să veniţi direct la salon.

Vorba mea e una: Dacă foarfeca e ascuţită, poţi tunde şi un chel!

Jenny vă pupă şi vă tunde modern!