Primul răspuns din 2011 a lui Nea Achim!

Filed Under INVENTATE | 1 Comment

Am făcut un platou rece, am luat o sticlă de vin din dulap şi am pornit grăbit spre locuinţa marelui Nea Achim, pensionar calculat şi pararecalculat!

L-am găsit tolănit pe canapeaua luată în 1978, în rate! Se uita la reluarile de la revelion!

Vizy: Să trăieşti bre, la mulţi ani! De ce cumpără oamenii atâta mâncare de sărbători?

Nea Achim: Ca să aibă ce arunca pe fereastră!

Are dreptate! Are mare dreptate!  Hai, ne auzim cu bătrânul şi lunea viitoare! Vă pup!

Plouă cu piane pe strada îngustă!

Filed Under VIZITIENE | Leave a Comment

Plouă cu piane pe strada plină de muzicieni. Plouă cu partituri, plouă cu clape smulse de vreme din piane vechi, muzicale, drăgăstoase. Plouă cu suflete triste. Strada este uimită. Mii de piane s-au înghesuit aici.

Nici greviştii nu mai apucă să colinde strada.

“E muzica sărbătorilor!!!”, urlă un spiriduş dintr-un pian picat din cer!

Caşcavar, poliţist comunitar!

Filed Under INVENTATE, Uncategorized | Leave a Comment

Episodul 2

Dreeepţi! Comanda la miiineeee!!! Ce doriţi? Un vin, o cafeluţă? Avem şi ceaiul casei….aaaaaaaaa, pardon. Astea sunt amintiri de pe vremea când lucram ospătar pe litoral, la Venus!

Măi cetăţeanule cititor model, dacă ai fost cuminte, Caşcavar îţi va povesti astăzi cum a anihilat o bandă adezivă, pardon infracţională! Adică o bandă de beţivi din Cişmigiu. Anihilarea a avut loc prin metoda: saltul bibilici africane.

Mă aflam, în data de 24.07.2010, în parc, respectiv Cişmigiu. Mă aflam pe urmele unei spărgătoare de găşti, semnalmente: 60 de ani, păr mov, fustă anii ’70, căţel marca ” pechinez roşcovan timid”. Mai mulţi bătrâni din sector s-au plâns că doamna nu mai rezista la petrecerile date de ei în părculeţ şi că după doar câteva ore pleca acasă sub pretextul de pipilică şi serial.

Când încercam să dau de doamna infractoare ( îi zic doamnă că am descoperit că îmi fusese profesoară de geografie în gimnaziu)  aud sunet de restaurant: CLING , urmat de celebrul:  HAI NOROC!

Îmi zic “de unde băi Caşcavar, restaurant pe aleea asta din Cișmigiu?”

Am pornit după sunet. Mă aflam cuibărit la pieptul…aaaaaaa…pardon, în tufele din preajma infractorilor. Sunetul şi vuietul găinarilor se înteţea. Am simţit miros de bere Noroc. Recunosc mirosul de la o poştă. Este singura bere pe care tata şi-o poate permite din pensia de mizerie.

Văd deja mai mulţi bărbaţi care stau în picioare. Doi stau jos pe nişte scaune.

ESTE CLAR! Cei doi fac hărţile cu locurile pe care vor să le bombardeze. M-am apropiat tiptil, am stat cât mai aproape de infractor. Şi brusc dintr-o dată cu un sunet piţigăiat de bibilică şi un salt african, peste tufiş, am trântit unul dintre infractori la pâmânt:

- Culcat , poliţia comunitară! NU MIŞCĂ NIMENI!

- Băi, pocnitule. Tu eşti mai dus cu pluta decât noi. Hai la o tablă, la un şah şi taci din gură. Ianculeeeeee, dă mă un pahar pentru băiat.

Erau şahiştii din Cişmigiu. De atunci joc des cu ei, ori table ori şah! Mai băgăm şi un Şeptic. ASTA CÂND AM TIMP!

Data viitoare o să vă povestesc cum am anihilat un viol prin metoda palma grizzly, sana şi bana!

Infractorii nu-mi rezistă/ Caşcavar primeşte mită/

La şahişti eu beau cam mult/ Eu sunt poliţist, nu-s cult/

Sar ca bibilica aficană/ Mă împiedic de castană!

DREEEPŢI! Glumeam băi cetăţenilor cititori, liber bă şi la alte articole!

Coafeza cu respect!

Filed Under INVENTATE | 2 Comments

Episodul 2

Salonul este gol. Clientele probabil încă se foiesc în paturi călduroase. Doar femeia de serviciu face curat cu seriozitate militară. Cremele sunt aşezate la locul lor, foarfecele la fel. Bucătăria, sanctuarul bârfei, se animează treptat cu angajatele abulice de somn . Acolo am găsit-o pe Jenny. Poartă un compleu bleumarin şi pantofi mov. Are o curea neagră ce-i striveşte mijlocul.

- Neaţa madamelor şi neaţa băi duplicitarilor, porcilor, adică, neaţa băh bărbaţilor. Sunt Jenny, coafeza cu ştate vechi. Simţiţi mirosul din cana mea de cafea? E genială cafeaua asta. Am primit-o de la o poliţistă.

Tipa avea undeva pe la 30 de ani. Venea de două ori pe lună la salon. Avea programare la toate fetele. Epilare, masaj, manichiură, pedichiură, tuns, coafat…Era mare fiţoasă. Purta fuste scurte din piele asortate cu sacouri colorate. Avea cizme cu toc sau pantofi decupaţi în faţă prin care se zăreau unghiile îngrijite şi date cu ojă albastră. Era mereu încruntată, dar pusă pe glume, pe caterincă. Lăsa şpagă mare de tot, ne îndoia portofelele. (Jenny râde cu poftă timp de câteva secunde.Soarbe din cafea)

Se şi mirau fetele de unde are bani. Cum sunt mai zăpăcită aşa, am tras poliţia română de limbă. I-am zis că vreau şi eu să fac banii ei şi am râs….Deci, fraţilor, când a început să-mi zică şoptit două dintre măgăriile care îi băgaseră în cont aproape 200.000 de euro, m-am îngălbenit şi am schimbat vorba. Nu vroiam să fiu complice la ilegalităţile ei.

Jenny rămâne pe gânduri. Priveşte în gol, pe sub ochelari. După câteva momente îşi îndeasă mâna în geanta de piele neagră ca abanosul şi scoate un ruj, roşu aprins. După ce se aranjează, trage puternic aer în piept. Ochii îi sunt injectaţi de povestea ce o macină. Carnea îi tremură pe faţa palidă, tencuită cu mult fard de proastă calitate.

- Acum e în puşcărie pentru mită, normal. Se pare că a închis ochii la nişte vânzări de copii şi normal la trafic cu ţigări şi cafea. Din cauza asta ne aducea nouă cafea. Stă 7 ani…pe puţin. Mă întrebau fetele dacă să mergem să o vizităm. Le-am răspuns că sunt nebune la cap, mergem aşa pentru orice târâtură.

După ce mai respiră, se ridică şi se duce la chiuvetă. Bagă palma sub jetul rece de apă şi cu o mişcare moale, dar sigură îşi toarnă apa pe faţa încruntată. După ce se revigorează, se aşează pe scaunul ei preferat.

- Bun, de ce v-am povestit asta…se termină cafeaua asta şi am nevoie de un pachet nou, se cheamă, staţi să mă uit…aşa, Nikrolcaffe! Aştept un mail dacă ştiţi ceva de cafeaua asta sau nah, puteţi să veniţi direct la salon.

Vorba mea e una: Dacă foarfeca e ascuţită, poţi tunde şi un chel!

Jenny vă pupă şi vă tunde modern!

Coafeza cu respect!

Filed Under INVENTATE | 2 Comments

Episodul 1

Mi se zice Jenny, sunt coafeză cu ştate vechi, de pe vremea lui Ceauşescu. Am lucrat mult timp la Igiena, dar pentru că îmi place să evoluez am început să lucrez în diverse saloane decente. Am nevoie de bani! Mai bine şapte ani doamnă, decât o zi gagică respectată!

Sunt o tipicară. Vin la salon undeva pe la ora 9. Îmi pun apă la fiert, asta şi pentru că avem o bucătărie mică, vopsită în mov aprins. Pe la 9 şi 15 minute îmi beau cafeaua. Este momentul în care nu vreau să mă deranjeze nimeni. Stau la bârfă, trag cu seriozitate din tigara slim şi îmi beau cafeaua amară, fără zahăr.

Mă uit apoi peste programări. De la 10 mereu sunt ocupată până seara. Am mirese, avocate, studente, dansatoare, doctoriţe, profesoare şi chiar pensionare care trăiesc pe picior mare.  M-am hotărât să scriu pe blog, la propunerea lui Vizy, pentru că am ce să vă povestesc. Serios! Aflu multe chestii tari de tot! Eu vă zic doar că din salonul meu criza nu se vede! Poate doar criza de 40- 50 de ani! ALTA NU PREA!

Vai, nu mă prea pricep la computer, dar progresez. Am fiul plecat în Anglia de peste 12 ani, aşa că vorbesc des cu el pe computer.

De săptămâna viitoare încep poveştile din salon. Am fugit pentru că urlă o directoare de bancă după mine. Are astăzi o întâlnire importantă şi vrea să-i trăntesc nişte sarmale balcanice în vârful creştetului!

Vorba mea e una: Dacă foarfeca e ascuţită, poţi tunde şi un chel!

Jenny vă pupă şi vă tunde modern!

Dansul schimbă vieţi?

Filed Under VIZITIENE | Leave a Comment

El o invită la dans, îi întinde mâna galant. Ea refuză şi se ascunde sub şalul negru cu trandafiri brodaţi. El insistă. Orchestra cântă un tango liniştit. Acordurile astea au făcut ca restaurantul să fie plin, noapte de noapte.

Lumea din local se uită insistent la ea. Atunci, roşie în obraji, acceptă. Se lasă purtată de paşii lui. Plutesc într-un dans forţat. Îşi lasă capul pe umărul lui. “Dansul nu doare!”, îşi zise. E bucuroasă că a acceptat. Orele trec şi ei încă dansează!

Acum au doi copii. Încă îşi aminteşte cum dansul i-a schimbat viaţa! El îi întinde o mână. Ea nu mai are de ce refuza! De 45 de ani dansează tango!

(dacă dansul ţi-a schimbat viaţa, te rog să-mi laşi un comentariu, iar povestea ta va fi postată pe blog)

foto: 1.bp.blogspot.com

Viaţă de taximetrist

Filed Under INVENTATE | Leave a Comment

episodul 4

Salut, sunt Cleo, taximetrist profesionist. M-am întors. Doar v-am zis că joia scriu la băieţi pe blog. E frig rău afară, dar pentru noi e bine. Mai facem curse să iasă bănetul.

Nu prea sunt în formă astăzi. Sun aşa, plouat! Vreau doar să vă zic o întâmplare de acum două luni.

Era vară, mă coceam în maşină, undeva pe la Universitate. Vine o tipă Citeste mai departe

O pară + un măr = LOVE

Filed Under VIZITIENE | Leave a Comment

Paparazzi blogului Vizy.ro au surprins incredibila poveste de amor dintre Lady Para şi Măr Culescu! Scenele s-au petrecut la munte, iar gelosul a fost arestat! Mulţumim băieţilor cu pozele!

Citeste mai departe

Viaţă de taximetrist

Filed Under INVENTATE | Leave a Comment

episodul 3

Gata, gata, nu aruncaţi cu cărămizi în maşină că  încă plătesc la ea. Acum scriu tot. De azi, în fiecare joi, Cleo taximetrist profesionist cu accente de pshiholog, scrie pe blogul ăsta.

“Stai niţel, prietene , nu mă vezi că am laptopul în braţe?” Citeste mai departe