Toate ziarele urlă că se anunţă criză alimentară în România. După criza financiară care ne-a ruinat în ultima vreme, o să vină, cum era şi normal, foametea.

Păi românul e inventiv, aşa că nu ne va omorâ pe noi foametea. Vom fi mai slabi, mai arătoşi, vom ajunge să exportăm reţete cât mai dietetice. Vom mânca mai multă ştevie, mai multe frunze, mai multe ciorbe. Ne vom descurca.

Cred tot mai mult că românii au fost lăsaţi pe Pământ ca să îndure!

Săriţi repede cu reţete ieftine, care necesită doar produse naturale, fără carne! Poate mai dau un sfat cititorilor!

Aşa cum am scris şi în articolul precedent, sunt siderat de ce se petrece în ţara asta. Am ajuns într-un punct de oboseala cronică. Oricât vreau eu, ţara asta nu mă lasă să fiu vesel. Nu vreau să-mi complic viaţa cu rahaturi zilnice trecătoare, dar românii au grijă să mă lovesc de ele zilnic…şi dau cu capul rău de tot.

Iată de ce sunt nervos, dezamăgit, oripilat, năucit: Citeste mai departe

Sunt de părere că prezentul ne torturează. Am ajuns într-un punct mort, ca la maşină. Stau mereu şi mă minunez la ce s-a ajuns şi am tendinţa să sper că mai mult decât atât nu se poate. Prezentul ne dezvaţă violent de tot ce am învâţat cândva că este rău. Normalul a devenit penibil, iar răul îmbucurător.

Societatea a devenit o babă nebună, haotică, cu negi pe frunte şi şerpi încolăciţi de gât, cu haine murdare şi gura urât mirositoare. O babă cu mers strident şi ţapăn, cu dans bălăngănit şi sexualitate nedefinită.  Cu pofte ciudate şi apucături animalice. Cu tupeu fantastic şi caracter împuţit. Societatea din prezent este Baba Cloanţa de care ne speriam când eram mici. Fără să ne dăm seama ne îmbrăţişează parşiv şi ne sărută pe creştet. Ne ameţeşte cu nimicuri strălucitoare şi cu muzici îmbietoare. Ne aduce mai aproape de comunitatea ei de viermi.

Prezentul ne torturează minţile şi ne omoară cu ură valorile.

Arta adevărată putrezeşte ştrangulată sub patul nulităţilor. Tinerii se injectează cu vise şi dorm pe tărgi palide aşezate în congelatoare pentru identificare. Televiziunea ne disecă minţile, de parcă am fi broaşte la o oră de biologie.  Doctorii economici ne fură şi ultimul dram dintr-un zâmbet şi aşa chinuit de o istorie agitată.

Recunoaşte: nici nu te-ai prins când baba asta perversă ţi-a furat amintirile şi pământul şi casa de la ţară şi jocurile copilăriei şi căsnicia aia de minim 30 de ani şi vacanţele liniştite şi zâmbetele bunicilor şi planurile şi străzile paşnice şi weekendurile la iarbă verde şi discuţiile normale şi visele şi dragostea şi te-a transformat într-un robot apatic, lipsit de vlagă, bucuros la orele de muncă şi trist în particular, cu speranţe nerealizabile şi plin de frici bizare.

Baba are o ultimă ofertă, nu o pierde:

Eşti o nulitate, adori tot ce e la modă în PREZENT, te rog să te sui în vagonul numit haos. Baba te va face CELEBRU!

Nouă modă din România este reabilitarea blocurilor. Se lucrează în mai toate sectoarele la foc continuu. Blocurile vechi prind viaţă după ce mâinile dibace ale muncitorilor îşi pun amprenta. Unele blocuri sunt mai cochete, altele mai urâte, în funcţie de gusturile arhitecţilor.

Reabilitarea şi-a făcut simţită prezenţa şi pe strada mea. Schelele au escaladat blocurile mici şi gârbovite de trecerea anilor.

Din păcate primăriile greşesc. Ar trebui reabilitaţi, prima oară, oamenii. Pe mulţi dintre pensionari greutăţile i-au făcut să piardă contactul cu realitatea. Mulţi refuză geamurile termopane. Mulţi comentează munca primăriilor. Ei trebuie reabilitaţi primii. Trebuie aduşi cu picioarele pe pământ. Pe un pământ mai blând pentru ei. Pe un tărâm desprins din poveştile cu zâne şi nu din lagărele reci şi depresive ale comunismului. Ei sunt victimele unui sistem anapoda. Reabilităm blocuri, fără să ne pese de mintea tristă a unor cetăţeni anesteziaţi de pensiile mici şi de frigiderele goale.

Avem blocuri reabilitate care arată la fel de oribil ca orice bloc vechi. Există termopane, geamuri de lemn, parabolice hidoase şi cearceafuri întinse pe balcon!

Hai să reabilităm o naţie, după care să ne îndreptăm spre blocuri!

În urma articolului de săptămâna trecută, mi-am dat seama că foarte multă lume vrea să emigreze. Sărăcia îi împinge să facă asta. Eu cred cu tărie că nu e un lucru pozitiv, dar na…nu te pui cu ideile şi trăirile unui om.

Acum am altă curiozitate: ce ţară alegeţi fraţilor şi după ce criterii vă ghidaţi atunci când vreţi să emigraţi.

Cu degetul pe hartă şi ochii închişi aveţi şansa să iasă tot România!!!

Ps:  vrei să emigrezi sau vrei să munceşti şi după câţiva ani să revi în ţară???